Consiliul Europei
Adunarea Parlamentară
Ediţie provizorie
Pericolele creaţionismului în educaţie
Rezoluţia 1580 (2007)*
1. Scopul acestui raport nu este a pune în discuţie sau a combate o credinţă – dreptul la libertatea de credinţă nu permite aceasta. Scopul este de a avertiza împotriva anumitor tendinţe de a prezenta o credinţă drept ştiinţă.
2. Pentru unii oameni Creaţia, în ce priveşte credinţa religioasă, dă un sens vieţii. În orice caz, Adunarea Parlamentară este îngrijorată de posibile efecte negative prin răspândirea ideilor creaţioniste în sistemului nostru de educaţie şi de consecinţele pentru democraţiile noastre. Dacă nu suntem atenţi, creaţionismul ar putea deveni o ameninţare la adresa drepturilor omului care este o preocupare de prima importanţă pentru Consiliul Europei.
3. Creaţionismul, născut din negarea evoluţiei speciilor prin selecţie naturală, a fost pentru o lungă perioadă un fenomen aproape exclusiv american. În prezent ideile creaţioniste au tendinţa de a-şi găsi calea în Europa şi răspândirea acestora afectează câteva state membre ale Consiliului Europei.
4. Ţinta principală a creaţioniştilor din ziua de azi, majoritatea dintre ei fiind creştini şi musulmani, este educaţia. Creaţioniştii caută să se asigure că ideile lor sunt incluse ca programă şcolară. Creaţionismul însă, nu poate pretinde a fi disciplină ştiinţifică.
5. Creaţioniştii pun sub semnul întrebării caracterul ştiinţific al anumitor puncte în ce priveşte cunoaşterea şi argumentează că teoria evoluţiei este doar una din multe alte interpretări. Ei acuză cercetătorii că nu furnizează evidenţe suficiente pentru a stabili teoria evoluţiei ca fiind validă ştiinţific. Dimpotrivă, ei îşi apără afirmaţiile proprii considerându-le ştiinţifice. Nici una dintre acestea nu rezistă unor analize obiective.
6. Asistăm la răspândirea unor moduri de gândire ce contestă cunoaşteri acceptate despre natură, evoluţie, originea noastră şi locul nostru în univers.
7. Există un risc real de a fi introduse seriose confuzii în mintea copiilor noştri între ce are legătură cu convingerile, credinţele, idealurile de toate felurile şi ce are de-a face cu ştiinţa. O atitudine “toate reprezintă acelaşi lucru” poate părea atrăgătoare şi tolerantă, dar în realitate este periculoasă.
8. Creaţionismul are multe aspecte contradictorii. Ideea “intelligent design”, ultima versiune a creaţionismului şi cea mai rafinată, nu neagă un anumit stadiu evolutiv. În orice caz intelligent design, prezentat într-un fel mult mai subtil, caută să-şi înfăţişeze prezentarea într-un mod ştiinţific şi aici stă primejdia.
9. Adunarea a insistat permanent că ştiinţa este de importanţă fundamentală. Ştiinţa a făcut posibile îmbunătăţiri considerabile în condiţiile de viaţă şi muncă şi nu este un factor nesemnificativ în dezvoltarea economică, tehnologică şi socială. Teoria evoluţiei nu are nimic de a face cu revelaţia divină ci este construită pe dovezi.
10. Creaţionismul afirmă că este bazat pe rigoare ştiinţifică. În realitate metodele folosite de creaţionişti sunt de trei feluri: aserţiuni pur dogmatice; folosirea distorsionată a unor citate ştiinţifice, câteodată ilustrată cu fotografii superbe; şi suportul din partea unor cercetători mai mult sau mai puţin cunoscuţi, dintre care majoritatea nu sunt specialişti în aceste domenii. Prin aceste metode creaţioniştii caută a fi pe placul ne-specialiştilor şi a semăna îndoiala şi confuzia în mintea acestora.
11. Evoluţia nu este simplă chestiune de evoluţie a fiinţelor omeneşti şi a populaţiilor. A o nega poate avea consecinţe serioase asupra dezvoltării societăţilor noastre. Avansurile în cercetarea medicală cu scopul de a combate efectiv bolile infecţioase precum SIDA sunt imposibile dacă principiul de bază al evoluţiei este negat. Nu putem fi pe deplin conştienţi de riscurile implicate în declinul semnificativ al biodiversităţii şi al schimbării climatice dacă mecanismele evoluţiei nu sunt înţelese.
12. Lumea noastră modernă este bazată pe o istorie lungă, în care dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei formează o parte importantă. În orice caz, abordarea ştiinţifică încă nu este bine înţeleasă şi aceasta face susceptibilă încurajarea dezvoltării a tot felul de fundamentalisme şi extremisme. Totala respingere a ştiinţei este cu siguranţă una dintre cele mai serioase ameninţări la adresa drepturilor omului şi a drepturilor civile.
13. Războiul împotriva teoriei evoluţiei şi a susţinătorilor săi, îşi are originea de regulă şi se regăseşte în extremismul religios îndeaproape aliat cu mişcările politice de extremă dreapta. Mişcările creaţioniste dispun de putere politică reală. Ceea ce trebuie subliniat, si aceasta a fost expus de câteva ori, este că unii susţinători strict ai creaţionismului sunt pentru înlocuirea democraţiei cu teocraţia.
14. Toţi reprezentanţii de frunte ai religiilor monoteiste au adoptat o atitudine mult mai moderată. Papa Benedict XVI, de exemplu, ca şi predecesorul său Papa Ioan Paul II, salută astăzi rolul ştiinţelor în evoluţia umanităţii şi recunoasşte că teoria evoluţiei este “mai mult decât o ipoteză”.
15. Predarea tuturor fenomenelor privitoare la evoluţie ca teorie ştiinţifică fundamentală este de aceea crucială pentru viitorul societăţilor noastre şi al democraţiilor noastre. Pentru acest motiv trebuie să ocupe o poziţie centrală în programa şcolară şi în special între cursurile de bază, câtă vreme, la fel ca oricare altă teorie, este în măsură să reziste unei verificări profund ştiinţifice. Evoluţia este prezentă pretutindeni, de la prescripţia de antibiotice în supradoză ce incurajează apariţia bacteriilor rezistente până la abuzul de pesticide în agricultură ce cauzează mutaţii ale insectelor asupra carora pesticidele nu mai au nici un efect.
16. Consiliul Europei a subliniat importanţa predării despre cultură şi religie. În numele libertăţii de expresie şi a credinţei fiecăruia, ideile creaţioniste, ca oricare altă poziţie teologică, pot fi prezentate ca un adaus la educaţia culturală şi religioasă, dar nu pot pretinde respectabilitate ştiinţifică.
17. Ştiinţa furnizează antrenamentul de neînlocuit în rigoarea intelectuală. Nu caută să explice “de ce lucrurile există” ci să înţeleagă cum lucrează acestea.
18. Investigaţia asupra influenţei crescânde a creaţioniştilor arată că argumentele dintre creaţionism şi evoluţionism merg mult dincolo de dezbaterea intelectuală. Dacă nu suntem atenţi, valorile ce reprezintă esenţa şi baza Consiliului Europei, vor fi sub directa ameninţare a fundamentaliştilor creaţionisti. E una din obligaţiile parlamentarilor Consiliului de a reacţiona înainte de a fi prea târziu.
19. De aceea Adunarea Parlamentară îndeamnă insistent statele membre şi în special autorităţile educaţionale ale acestora:
19.1 să apere şi să promoveze cunoaşterea ştiinţifică;
19.2 să întărească predarea fundamentelor ştiinţei, istoria acesteia, originea, natura, metodele şi limitele ei, împreună cu predarea cunoaşterii ştiinţifice obiective;
19.3 de a face ştiinţa mai uşor de înţeles, mai atractivă şi apropiată de realităţile lumii contemporane;
19.4 de a se opune ferm predării creaţioniste ca disciplină ştiinţifică pe picior de egalitate cu teoria evoluţionistă şi în general de a sta împotriva prezentării ideilor creaţioniste în oricare altă disciplină decat religia;
19.5 de a promova predarea evoluţiei ca teorie ştiinţifică fundamentală în programa şcolară.
20. Adunarea salută faptul că 27 de Academii ale Ştiinţei din statele membre ale Consiliul Europei au semnat, în iunie 2006, o declaraţie de predare a evoluţiei şi cheamă academiile de ştiinţă care nu au făcut-o încă să semneze declaraţia.
* Dezbaterea Adunării din 4 Octombrie 2007 (a 35-a Şedinţă) (vezi Doc. 11375, raportul Comitetului de Cultură, Ştiinţă şi Educaţie, raportor: D-na Brasseur). Text adoptat de Adunare la 4 October 2007 (a 35-a Şedinţă).
http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta07/ERES1580.htm
