Crăciun fericit!

Iar naşterea lui Iisus Hristos a fost aşa: mama Lui, Maria, logodită fiind cu Iosif, mai înainte de a fi ei împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei fiind drept şi nevrând să o dea în vileag, îşi puse în gând să o lase în ascuns. Dar pe când se gândea la acestea, iată, Îngerul Domnului i se arătă în vis, grăindu-i: “Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, pentru că cel zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Şi ea va naşte Fiu şi-I vei pune numele Iisus, căci Acesta va mântui pe poporul Său de păcatele lor”. Şi toate acestea s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a spus de la Domnul, prin proorocul, care zice: “Iată, fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi-L vor numi Emanuel, care se tâlcuieşte “Cu noi este Dumnezeu”. Şi Iosif, după ce se deşteptă din somn, făcu aşa precum îi poruncise Îngerul Domnului şi luă la sine pe Maria, logodnica sa. Şi Iosif n-a cunoscut-o pe ea, până ce-a născut pe Fiul său, Unul Născut şi I-a pus numele Iisus.

 

În zilele acelea ieşi poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Această înscriere, cea dintâi se făcu pe când Quirinius era guvernator al Siriei. Şi toţi se duceau să se înscrie, fiecare în oraşul său. Iosif s-a suit şi el din Galileea, din orăşelul Nazaret, în Iudeea, în oraşul lui David, ca să se înscrie cu Maria, logodită cu el, care era însărcinată. Pe când ei erau acolo, se împlini vremea ca ea să nască, şi născu pe Fiul ei, Unul Născut şi-L înfăşă în scutece şi-L culcă într-o iesle, pentru că nu mai era loc pentru ei în casa de oaspeţi.

 

În împrejurimi erau nişte păstori, care stăteau noaptea pe câmp, lângă turma lor, făcând de strajă cu rândul. Şi iată, un Înger al Domnului stătu lângă ei şi slava Domnului străluci în jurul lor şi mare frică îi cuprinse. Îngerul însă le-a zis: “Nu vă temeţi! Iată, vă vestesc bucurie mare, de care se va bucura tot poporul, pentru că astăzi vi S-a născut, în oraşul lui David, un Mântuitor, care este Hristos Domnul. Şi acesta vă este semnul: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle”. Şi deodată s-a alăturat Îngerului o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: “Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. Şi după ce Îngerii s-au dus de la ei în cer, păstorii vorbeau unii către alţii: “Să mergem deci, până la Betleem ca să vedem cuvântul ce ni s-a vestit, pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut”. Şi veniră în grabă şi aflară pe Maria, pe Iosif şi pe Prunc culcat în iesle.

Şi după ce-L văzură, au vestit ceea ce li se spusese despre Pruncul acesta. Şi toţi, câţi auzeau se minunau de cele spuse de păstori. Iar Maria păstra toate cuvintele, cumpănindu-le în inima ei. Şi păstorii se întoarseră la turma lor slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră, aşa cum li se spuseseră.

 

Când pe cer văzut-au Magii stea nemaivăzută încă,

Strălucind pe-a omenirii de păcate noapte-adâncă,

Înţeles-au că e steaua unui Împărat ce vine,

Lumea toată să-L slăvească şi pe veci Lui să se închine!

 

Şi-ncărcând pe-a lor cămile daruri scumpe, cum anume

Magii n-au mai dus nici unui Împărat din larga lume,

Au pornit în căutarea Celui care-avea să vină,

Sufletele să le umple de Cereasca Lui lumină!…

 

Pe când însă Împăraţii au palate aurite,

Împăratul omenirii se născu-ntr-un ţarc de vite,

Şi-naintea frunţii Celui care-avea să poarte spinii

Cei dintâi îngenuncheat-au mieii, boii şi asinii!…